Busuioc - Ocimum basilicum (Lamiaceae)

   Deşi originar din sudul Asiei, busuiocul este de foarte mult timp cultivat în Europa ca plantă culinară şi medicinală . Numele lui provine din cuvântul grec „basilikon", care înseamnă regesc. Este o plantă anuală, care atinge înălțimi de aproximativ 40 cm. Tulpinile lui ascuţite şi frunzele moi sunt aromate şi acoperite cu perişori. Florile sunt albe, stacojii sau multicolore şi formează spirale în vârful plantei.

Părţi utile - FRUNZELE ŞI IN FLORESCENŢELE

• • Tulpinile frunzoase, cu inflorescenţe, se recoltează de când apar primele flori, de vara până toamna.
• • Frunzele şi inflorescenţele sunt apoi uscate şi blanşate pentru a fi folosite la infuzii şi decocturi .
• • Extractele alcoolice din inflorescenţele proaspete se folosesc la prepararea unguentelor  pentru tratarea  rănilor.

Compui activi

   Busuiocul conţine un ulei esenţial (până la 7 ml/ kg), ai cărui compuşi activi diferă în funcţie de locul de cultivare a plantei. Uleiul esenţial al varietăţii care creşte în insulele Oceanului Indian are un conţinut de estragol de 65-85%. Varietatea cultivată în sudul Europei şi în Egipt produce un ulei esenţial al cărui compus esenţial este linaloolul. Busuiocul conţine şi tanini.

Utilizări medicinale

   Busuiocul este renumit pentru capacitatea de a reduce spasmele, mai ales cele ale stomacului . Frunzele ajută digestia şi cresc apetitul. Sunt folosite şi pentru tratarea  flatulenţei şi  aerofagiei.
Extern, calităţile astringente ale plantei sunt un remediu bun în răceli: în gargară, planta uşurează durerile de gât, iar ca inhalant, desfundă sinusurile şi căile aeriene. Ca unguent, ajută la vindecarea  rănilor şi tăieturilor, şi se combină adesea cu mentă  şi  chimen. Uleiul esenţial combate viermii şi germenii . Studii clinice efectuate în India şi publicate în 1985 i-au demonstrat efectele antibacteriene la suferinzii de acnee.

Cultivare

Busuiocul trebuie cultivat în soluri bogate, uşoare şi bine drenate. Creşte şi în soluri uscate. Are nevoie de o poziţie caldă, însorită , din grădină, dar poate fi cultivat şi în ghiveci, pe un pervaz însorit.

Preparare si dozaj

• • În tratamentul indigestiei, pierderii apetitului, flatulenței şi aerofagiei

INFUZIE : Puneţi 4-6 g de frunze uscate în 250 ml de apă clocotită. Acoperiţi şi lăsaţi să infuzeze timp de 10 minute, apoi strecuraţi. Beţi o ceaşcă de infuzie neîndulcită pe zi. În cazul flatulenţei cronice, beţi 2-5 ceşti pe zi între mese. Opriţi tratamentul după o săptămână şi reluaţi-l după încă o săptămână.

• • În tratamentul gâtului inflamat

DECOCT: Fierbeţi 2 linguriţe de frunze uscate în 250 ml de apă într-un vas acoperit timp de 10-15 minute. Strecuraţi şi lăsaţi să se răcească. Faceţi gargară cu soluţia de 2-3 ori pe zi.

• • În tratamentul rănilor şi tăieturilor

UNGUENT: Aplicaţi pe zona afectată de 2 -3 ori pe zi.

DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC

PRECAUŢII

• • Femeile însărcinate sau care alăptează trebuie să evite dozele medicinale de busuioc.
• • Busuiocul nu trebuie administrat bebeluşilor şi copiilor mici.
• • Nu consumați doze medicinale de busuioc pe termen lung.