Menta pe care o cunoaştem azi este o plantă perenă cultivată, fiind o încrucişare între menta de grădină şi menta sălbatică. Are tulpini angulare, violacee sau stacojii, iar frunzele ei aromate au formă ovală şi vârfuri ascuţite. Planta poartă mănunchiuri stacojii de flori la sfârşitul verii.
Părţi utile - FRUNZELE
- • Frunzele se recoltează vara, când planta înflorește, iar aroma lor este foarte puternică .
- • Proaspete sau uscate, frunzele se folosesc la infuzii. Uleiul esenţial se aplică extern.
- • Menta are multe utilizări ca plantă aromatică .
Compuşi activi
Menta este bogată în compuşi fenolici (7%), printre proprietățile lor numărându-se acţiuni antivirale, antiinflamatorii şi antioxidante. Ea conţine cantităţi mari de flavonoide şi tanini. Nivelul uleiului esenţial este foarte mare - 10-30 ml/kg de plantă uscată .
Compoziţia uleiului variază î n funcţie de vreme şi de perioada de recoltare. Principalii săi constituenţi sunt mentolul (30-50%), mentona (15-35%) şi acetatul de mentil (10%).
Utilizări medicinale
Menta are proprietăţi digestive şi antispastice datorate preponderent flavonoidelor şi uleiului esenţial. De aceea, este administrată intern pentru tratarea problemelor precum aerofagia, digestia leneşă, eructaţia persistentă, flatulenţa şi secreţia biliară inadecvată.
Un studiu clinic realizat în Taiwan în 1997 a verificat efectul carminativ al mentei, uleiul acesteia fiind eficient în calmarea crampelor intestinale la indivizi care sufereau de sindromul colonului iritabil (SCI). În 2001, cercetători americani au descoperit că planta este benefică şi în cazul copiilor suferinzi de SCI. În doze mici, ea are efect sedativ, iar în doze mari, efect tonic.
Extern, uleiul esenţial ajută la calmarea iritaţiilor pielii şi a muşcăturilor de insecte. În inhalaţii, este util în tratarea răcelilor şi a gripei. Poate fi folosit şi ca apă de gură pentru tratarea infecţiilor orale.
De asemenea, se pare că vindecă durerile de cap. În scop comercial, principala utilizare a mentei este aromarea gumei de mestecat.
Cultivare
Se pretează unui sol bogat şi umed. Îi plac locurile însorite sau uşor umbrite.
Preparare si Dozaj
- • În tratamentul aerofagiei, digestiei leneşe, eructaţiei persistente , flatulenţei şi al problemelor secreţiei biliare
INFUZIE: Puneţi 1 lingură mică de frunze uscate la 150 ml de apă clocotită. Lăsaţi să infuzeze timp de 10-15 minute. Strecuraţi. Beţi câte o cană după fiecare masă principală.
Pentru un efect tonic: Beţi câte 2 căni după mese.
Pentru efect sedativ: Beţi 1 cană seara.
- • În tratamentul răcelilor , infecţiilor din sfera orală
INHALAŢII, APĂ DE GURĂ: Puneţi o mână de frunze într-un castron cu apă fierbinte. Inhalaţi aburul sau răciţi preparatul şi folosiţi-l ca apă de gură.
- • În tratamentul afecţiunilor pielii
ULEI ESENŢIAL: Diluaţi 3 picături de ulei esenţial în 1O ml de ulei excipient. Aplicaţi pe zona afectată .
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ,APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
- • Utilizarea frunzelor, proaspete sau uscate, nu prezintă nici un risc. Totuşi, uleiul esenţial trebuie administrat intern doar sub supraveghere medicală.
- • Uleiul esenţial este contraindicat copiilor mici.
- • Uleiul esenţial poate exacerba problemele de reflux gastric.
- • Nu se recomandă în sarcină şi alăptare .au răciţi preparatul şi folosiţi-l ca apă de gură.
