Cacao - Theobroma cacao( Arbore de cacao)

    

   Atingand inaltimi de 4-5 m, arborele de cacao isi are originea in America Centrala . Frunzele, fructele si florile lui sunt prezente pe toata durata anului. Fiorile mici, rosiatice, cresc pe suprafara trunchiului si a ramurilor, iar pastaile cresc direct pe coaja. Ele contin o pulpa alba si 20-40 de seminre - boabele de cacao.

Parti utile - BOABELE

• Boabele sunt procesate prin prajire si micinare pentru a extrage cacaoa.
• Sunt in principal folosite la prepararea ciocolatei si a altor alimente.
• Unele derivate, precum untul de cacao, sunt utilizate in industria cosmetica si farmaceutica .

Compusi activi
Boabele sunt alcatuite din 40-60% grasime solida - untul de cacao. Acesta este compus din acizi grasi (palmitic, stearic si oleic) si trigliceride. Nivelurile acestor compusi variaza in functie de locul de provenienia al arborelui . Boabele contin si stimulentii teobromina si cofeina, plus proteine, flavonoide, minerale (in special magneziu) si polifenoli si procianide, ambele clase de substante combatand radicalii liberi. Fermentarea boabelor le elibereaza aroma.

Utilizari medicinale

    Desi este privita in general doar ca un aliment delicios, cacaoa este si un tonic - se pare ca ridica nivelul serotoninei si al endorfinelor in creier, cu efect de crestere a dispozitiei. Boabele contin polifenoli - antioxidanti care ajuta la prevenirea cancerului, a bolilor de inima si a ridurilor. Studii japoneze din 2000 au demonstrat capacitatea polifenolilor de a inhiba oxidarea periculoaselor lipoproteine cu densitate midi (LDL), ce cresc riscul bolilor cardiace. Flavonoidele din cacao imbunataiesc si functionarea sistemului circulator.
    In 2000, cercetatori americani au aratat ca ei combat formarea cheagurilor de sange si au efect anticoagulant.Actiunea antiinflamatorie a procianicinelor a fost ilustrata de un studiu publicat in Journal of Nutrition, in 2000. Folosit extern, untul de cacao este recomandat ca tratament pentru pielea aspra, raga de mamare (provocate de alaptat) si pentru buze crapate.

Cultivare

Arborele de cacao se dezvolta bine doar in zone calde, unde prefera soluri fertile, umede si bine drenate si locuri insorite.

PREPARARE SI DOZAJ

• Deoarece cacaoa (sau ciocolata) nu intra in componenta nici unui preparat farmaceutic, cantitatea consumata va fi decisa de fiecare persoana in parte.
• in tratamentul pielii aspre si uscate si a buzelor crapate
UNT DE CACAO: Aplicali de 4-5 ori pe zi, in functie de necesitati.

DACA. SIMPTOMElE PERSISTA., APELATI LA MEDIC

PRECAUTII


• Cacaoa le poate provoca migrene persoanelor care nu tolereaza substanla.
• Cacaoa poate produce constipalie.
• Apelati la medic inainte de a consuma cacao daca urmati un tratament cu inhibitori de monoaminioxidaza (antidepresive) si teofilina, un bronhodilatator.
• Nu consumali cacao daca suferiti de boli inflamatorii ale intestinului sau de boli cardiace.

Ananas - Ananas comosus

   

Originar din America de Sud, ananasul este o planta perena cu tulpina mare care poate atinge inaltimea de 1m. Frunzele sale carnoase, ascutite au forma de sulita. Fiorile formeaza un con dens in varful tulpinii. Fructul, care are la vartf o coroana de frunze, este alcatuit din bace rosiatice sau galbene, care par sudate intre ele.

Parti Utile - FRUCTELE COAPTE SI CRUDE SI TULPINA

   •Modul optim de a consuma ananasul este acela de a consuma fructul copt si a bea sucul proaspat
   •Tulpinile se recolteaza dupa fructe.
   •Fructul se poate usca pentru a fi conditionat in capsule sau ca pulbere
Compusi Activi

   Fructul si tulpinile contin bromelaina o enzima proteolitica (lizeaza proteinele) , fructul este si o sursa de vitaminele A si C.

Utilizari Medicinale

    Bromelainei se datoareaza calitatile terapeutice ale ananasului.Enzima lizeaza proteinele si are proprietati antiimflamarorii si curative.Este prescrisa pentru tratamentul endemelor consecutive unei leziuni sau unei interventii chirurgicale.
   Cercetari publicate in 1986 sugereaza ca bromelaina actioneaza prin inhibarea sintezei mediatorilor inflamatori, ca si prin inhibarea agregarii plachetare. Alte cercetari efectuate in Germania in 1999 valideaza actiunea antiplachetara, indicand substanta in tratamentul trombozei .
   Fructul necopt stimuleaza apetitul si este eficient in tatamentul indigestiei. Fructul copt reduce aciditatea gastrica si flatulenta.Continutul de fibre stimuleaza peristaltismul intestinal, in timp ce frunzele sunt benefice in tratamentul amenoreei si al durerilor menstruale.

Cultivare

   Ananasul este potrivit unui climat tropical si creste in conditii optime in sere incalzite, cu temperatura controlata.

PREPARARE SI DOZAJ

   • Indigestie
       -capsule (500mg pulbere) : 2 capsule dimineata si 2 seara
       -suc natural - un pahar pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

   • Fructul si sucul de ananas nu au de obicei efecte secundare, insa nu trebuie administrate copiilor sub 6 ani, deoarece bromelaina poate irita mucoasa tubului digestiv.
   • Excesul de ananas poate produce dureri de stomac, diaree si reactii alergice .
   • Sucul de ananas in exces poate induce contractii uterine la femeile insarcinate.
   • Ananasul nu trebuie consumat concomitent cu o medicatie anticoagulanta si poate accentua efectele unor medicamente. Cereti mai intai sfatul unui specialist.

Aloe vera - Aloe vera, A. barbadensis

Planta perena suculenta, originara din regiunile uscate ale Africii de Sud si de Est si din bazinul mediteraneean. Frunzele sale de culoare verde-cenusiu, groase, carnoase, lipite una de alta, au margini spinoase si zimtate. Tesutul din interiorul frunzelor contine sucul de aloe, despre care se crede ca a fost folosit la conservarea trupului lui Isus.


Parti utile - SEVA si GELUL FRUNZELOR

• Frunzele se culeg cand planta a implinit 2-3 ani .
• Seva se scurge cand se taie frunza, iar gelul provine din celulele bogate in mucilagiu din miezul frunzei .
• Aloe vera este disponibila sub forma de bauturi si de preparate topice.

Compusi activi

Aloe vera contine antrachinone precum aloin A si B, responsabile pentru efectele laxative si curative.

Utilizari medicinale

Proprietatile medicianle ale plantei sunt binecunoscute din timpuri stravechi. Seva laxativa este uscata si vanduta ca " rasina" . Gelul stimuleaza sistemul imun si are efecte antibiotice, antiinflamatorii si antiseptice. Aceasta proprietate e utila in tratarea anumitor probleme ale pielii precum eczemele si psoriazisul.
      In anii 1950, aloe vera a inceput sa fie folosita in tratarea arsurilor cauzate de iradiere. Azi este utilizata ca gel hidratant si calmant pentru tratarea ranilor, a arsurilor (inclusiv a celor solare), a acneei, a fisurilor anale si a hemoroizilor.In 1996, o serie de cercetari privind proprietatea antiinflamatorie a plantei au dovedit ca aceasta previne edemaiierea prin inhibarea migrarii celulelor inflamtorii si a substanielor chimice care induc inflamatia. Aloe vera este utila si in afectiunile reumatice. Cercetari publicate in 1986 au aratat ca unguentele pe baza de aloe previn si trateaza poliartrita reumatoida la sobolani . Deoarece aloe vera este puternic laxativa, specialistii in medicina plantelor ne sfatuiesc sa o folosim in special ca remediu extern . Totusi, exista preparate comerciale care pot fi administrate intern . Acestor bauturi imunostimulatoare li s-au indepartat principiile laxative ale plantei.

Cultivare

Aceasta planta sensibila poate fi cultivata in casa, la temperaturi de peste 5°C.

PREPARARE SI DOZAJ

• Pentru intarirea sistemului imun - BAUTURI NON-ALCOOLICE (CU EFECT LAXATIV PUTERNIC): Urmati instructiunile de pe ambalaj.
• in tratamentul ranilor, arsurilor, hemoroizilor PREPARATE DE UZ TOPIC (CARE CONTIN 1% TlNCTURA si 2-3 % EXTRACT HIDROGLICOLIC): Aplicati pe zona afectat!l de 2-3 ori pe zi .

DACA SIMPTOMElE PERSISTA, APELATILA MEDIC

PRECAUTII

• Administrata intern, aloe vera provoaca diaree, ceea ce poate duce la scaderea nivelului potasiului in sange.
• Poate provoca crize de colita.
• Nu trebuie administrata copiilor mici si femeilor insarcinate sau care alapteaza.
• Contraindicata in cazurile de uremie (uree in cantitate excesiva in sange) sau in boli ale rinichilor sau ale ficatului .

Boldo - Peumus boldus

Acest arbust peren, originar din Chile, este cultivat acum in Italia si in nordul Africii, mai ales in Maroc. EI atinge 4-5 m inaltime si are frunze aspre, casante, verzi-cenusii, care emana miros de camfor cand sunt strivite. Buchetele de flori galben-palid sunt urmate de fructe mici, negre si lucioase.




Parti utile - FRUNZELE SI SCOARTA
• Frunzele se usuca si se zdrobesc, fiind utilizate in infuzii.
• Frunzele de boldo se folosesc si la prepararea unor prod use farmaceutice care stimuleaza secretia de bila.
• Scoarta este recoltata pentru boldina, alcaloidul pe care il contine.

Compusi activi

Frunzele sunt bogate in uleiuri volatile - ascaridol, cineol si camfor, care ii confera aroma distincta.Frunzele si scoarta contin flavonoide, antioxidanti care lupta impotriva cancerului, precum si diversi alcaloizi, cel mai important fiind boldina.

Utilizari medicinale

Boldo este folosit pe scara larga in medicina plantelor pentru tratamentul litiazei biliare si al variatelor afectiuni hepatice, gastrice si digestive. Compusul activ, boldina, stimuleaza secretia biliara si reduce inflamatia vezicii biliare. Boldo are efect calmant asupra mucoasei colecistului, ca si proprietati antiseptice, si este util in tratarea cistitei. In Chile, planta este folosita de mult timp ca leac pentru sifilis si gonoree, precum si pentru eradicarea viermilor intestinali . In Brazilia, cu boldo se trateaza flatulenta si aerofagia, afectiunile hepatice si digestive si este utilizat ca diuretic. Este folosit traditional in afectiuni ca reumatismul, guta, icterul, racelile si durerile de urechi. Boldo este combinat adesea cu plante precum fumarita si rozmarinul in tratarea dispepsiei.

Cultivare

Se planteaza in sol nisipos, bine drenat. Arbustul prefera pozitile insorite si solurile acide.

PREPARARE SI DOZAJ

• in tratamentul dispepsiei
INFUZIE: Puneti 1 pliculet de ceai (2 g) la 200 ml de apa clocotita. Lilsati sa infuzeze timp de 10 minute. Beti pana la 3 cani de infuzie pe zi.
EXTRACT LlCHID: Luati 1 lingurita de extract diluat in putina apa dimineata, pe stomacul gol, si seara,  inainte de culcare.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Boldo nu trebuie administrat in timpul sarcinii, deoarece exista riscul de avort spontan .
• Pana acum, nu s-au semnalat toxicitate sau efecte secundare indezirabile.

Albizia - Albizia lebbeck (sau Mimosa lebbeck) numita si Kokko

Albizia este un arbore inalt, originar din India si din unele parti ale Asiei. Se inmulteste cu repeziciune si este considerat uneori buruiana. Planta este renumita pentru parfumul ei, ca si pentru manunchiurile de flori galben-verzui, In forma de ciucure. Fiorile sunt alcatuite din multe stamine lungi, distincte, care se aduna In rotocoale si sunt urmate de pastai lungi, maronii, asemanatoare celor de fasole.



Parti Utile - SCOARTA DE PE TULPINA
Scoarta de pe tulpina se foloseste la prepararea de decocturi, tablete si extracte lichide.

Compusi Activi

Albiza contine saponine, polifenoli, triterpenoide , alcaloizi , glicozide si acizi aromatici.

Utilizari Medicinale

Albizia este un remediu ayurvedic traditional pentru tratarea astmului si alergiilor, iar cercetarile stiintifice i-au confirmat actiunea anti alergica.In mai multe experimente ,albizia s-a dovedit eficienta in inhibarea anumitor procese imune care decalseaza sau contribuie la aparitia simptomelor alergice. De exemplu, albizia stabilizeza mastocitele, celulele responsabile pentru cea mare parte a histamine eliberate in cursul reactiilor alergice.Histamina se afla la baza unor simptome alergice,cum ar fi edemele, pruritul, edematierea gatului si astmul.
Specialistii in medicina plantelor prescriu albizia pentru tratarea afectiunilor alergice precum astmul, eczemele si rinita. Cercetarile indica si faptul ca albizia poate contribui la tratarea celei mai severe forme de alergie, socul anafilactic. S-au efectuat teste asupra animalelor, carora li s-a indus experimental anafilaxie. Rezultatele au demonstrat ca albizia are un puternic efect protector, datorat partial cresterii actiunii adrenergice si dilatarii cailor respiratorii. Albizia poate fi extrem de utila in tratarea astmului, in functie de vechimea bolii.Pentru o eficacitate optima, tratamentul cu albizia trebuie initiat in primii doiani de boala.Efectele benefice ale plantei, verificate stiintific, vizeaza si bronsita, ulcerul gastric, gingivita, hipercolesterolemia, viermii intestinali, pruritul, infectiile, tulburari de memorie.

Cultivare

Albizia este un arbore tropical foios, tolerant la seceta ei la frig .Creste repede din seminte, dar cele cu coaja tare necesita un tratament special pentru a germina.Acestea se inmoaie 3 minute in apa clocotita, apoi 24 de ore in apa calda. Udati regulat plantele tinere.Retezati ramurile de prisos dupa ce apa fiorile pentru a indeparta pastaile si pentru a reduce parazitarea.

PREPARERE SI DOZAJ

• Albitia trebiue utilizata numai la recomandarea unui specialist. Nu depasiti doza prescrisa.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA. APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Nu se cunosc efectele adverse pe care le poate avea aceasta planta in sarcina si alaptare .
• daca suferiti o reactie alergica acuta, consultati imediat un medic

Afin - Vaecinium myrtillus

Afinul, care prefera solurile umede si acide ale baraganelor si padurilor, se gaseste in toata Europa.Este un arbust pitic, cu frunze ovale si zimtate. Fiorile lui albe sau roz dau nastere unor fructe comestibile negru-violacee. Fiecare fruct are dimensiunile unei boabe mici de mazare si, cand este copt, are o adancitura vizibila in varf.



Parti utile - FRUNZELE SI FRUCTELE

• Vara, frunzele se culeg de pe ramuri si apoi se usuca.
• Fructele se culeg atunci cand se coc si se folosesc de obicei proaspete.
• Atat frunzele, cat si fructele sunt folosite la prepararea infuziilor, a pulberilor si a extractelor lichide sau solide.

Compusi activi

Fructele coniin antocianine, care intaresc si protejeaza capilarele, si vitamina C. Polifenolii (catechina) si taninii sunt de asemenea prezenti . Frunzele contin acizi fenolic (acid cafeic), precum si tanini si iridoide.

Utilizari medicinale

Afinul este prescris de obicei pentru afectiuni ale venelor si vaselor limfatice si pentru intarirea capilarelor. Studii efectuate in 1976 au aratat ca efectul benefic asupra vaselor mici de sange se datoreaza antocianinelor din fructe, care intaresc capilarele si le reduc permeabilitatea.Antocianinele sunt antioxidanti si, alaturi de vitamina C, protejeaza organismul de efectele radicalilor liberi (prezenti in atmosfera si in alimente).

Afinul si-a dovedit utilitatea in tratarea problemelor de vedere. De exemplu, poate imbunatati capacitatea ochilor de a se adapta la intuneric. Un studiu clinic publicat in 1989 a aratat ca antocianinele din afin, alaturi de vitamina E, amelioreaza simptomele cataractei la batrani .Afinul este folosit la tratarea diareei si a inflamatiei tractului digestiv, ca si a altor boli inflamatorii. Frunzele sunt recomandate in tratamentul diabetului.

Cultivare

Planta se recolteaza de obicei in stare salbatica si este foarte rar cultivata .Creste in soluri umede si acide, in zone insorite sau usor umbrite.

PREPARARE SI DOZAJ

• TABLETE (60 mg extract de afine): Se recomanda 2-3 tablete pe zi, cu apa.
• EXTRACT LlCHID: Se recomanda 50 de picaturi Tntr-un pahar cu apa inainte de mese.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA. APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• A nu se ut iliza simultan cu medicamente       anticoagulante.
• Afinul trebuie evitat de femeile gravide si de cele care alapteaza